În general nu suport căldura, evit pe cât se poate să ies când e cald afară iar la lucru merg cât se poate de dimineață ,cât aerul este încă respirabil .Pentru că lucrez în afara orașului mașina este indispensabilă mai ales că se ajunge greu și trebuie schimbate mai multe mijloace de transport, cu toate acestea îmi place să mă mai aventurez, dar în weekend când este mai puțină lume.


sursa imagine

      În septembrie mă gândesc să îmi iau câteva zile de concediu și să merg la cumpărături, dacă până în august am fost norocoasă și sarcina mea nu necesita pantaloni speciali a venit momentul schimbării.Mă gândesc cu groază că dacă merg cu mașina la ora 11 trebuie să traversez orașul , nu e rău dar ce fac că este vineri. Pai ia să merg eu cu tranvaiul, mă uit pe afiș pe unde o ia și îl schimb pe drum după două tranvaie mai am puțin și ajung. Merg în stația lui 4, plin de lume dar e cam ciudat, lumea ar trebui să fie la lucru. Nu contează e chiar capătul liniei, lumea așteaptă și tranvaiul 8, urc agale și mă pun jos. Cât am mers trei stații nu s-a dat nimeni jos și nici nu a urcat, mă minunez în continuare de câtă lume e în oraș la ora asta. Mă dau jos și merg două stații, simțeam că nu mai pot să respir, îmi iau o sticlă de apă și găsesc o bancă să mă așez. Mă gândesc cu groază că după ce merg cu tranvaiul 1,2 sau 5 ce vine primul trebuie să trec o pasarelă , mi-e cald de nu mai pot hainele parcă mă strângeau mai inconfortabil decât de obicei. Fiumiu se gândește să îmi dea câteva în vezică, se liniștește hai că merge! mă încurajez în gând. Vine tranvaiul și mă urc în el,  câteva persoane în picioare în rest stă lumea pe scaun , fac biletul și mă sprijin de balustradă. Aerul este greu, irespirabil simt cum nu mai pot respira cercetez cu privirea scaunele și cine stă pe ele..în gândul meu aveam un plan: să merg să rog pe cineva să mă lase să stau jos, că nu sunt “mare”(cum par la prima vedere). Privirea mea se oprește la niște liceeni, mă uit insistent dar parcă îmi este ciudat să le zic ceva. În spatele lor un domn pe la 40+ nu știu dacă a observat privirea mea insistentă sau pur și simplu i-a părut rău de mine, se ridică și vine la mine: “luați loc , vă rog”. În momentul acela m-am simțit recunoscătoare,i-am mulțumit și m-am așezat eram “salvată” chiar dacă erau doar câteva stații.
Mă întreb și acum dacă m-aș fi dus la liceeni să le zic ceva m-ar fi lăsat să stau jos, aș vrea să fiu pozitivă și că ar fi făcut acest lucru.

Și acum mă mai aventurez cu tranvaiul fie singură sau cu bebe în cărucior,în general am observat că lumea preferă să ignore. 

  Dacă sunteți femei și v-ați confruntat cu această probleme știți cum este, iar dacă sunteți bărbați ați vrea ca soția însărcinată să poată să își tragă sufletul câteva stații. 
Nu uitați că ființa din burtica mămicilor are nevoi , dar și viitoarele mămici au nevoie de un minim de confort chiar dacă asta se întâmplă în mijloacele de transport. Să încercăm să nu fim indiferenți și să fim mai buni și să cedam locul până la urmă este o chestie de bun simț.

Acest articol este scris pentru campania lansată de Adina Arustei de la super-mami.ro și face parte din campania #LuatiLoc –o campanie de educare legată de importanța oferirii locului femeilor însărcinate în mijloacele de transport în comun.

Voi v-ați confruntat cu această problemă și ce părere aveți despre acest subiect?

Abonează-te la newsletter!


Te voi anunța de fiecare dată când un nou articol va fi publcat pe site-ul meu. Introdu adresa ta de email în formularul de mai jos.

Abonarea presupune că ești de acord cu politica de confidențialitate a site-ului.

close

Abonează-te la newsletter!


Te voi anunța de fiecare dată când un nou articol va fi publcat pe site-ul meu. Introdu adresa ta de email în formularul de mai jos.

Abonarea presupune că ești de acord cu politica de confidențialitate a site-ului.

16 COMENTARII

  1. Te inteleg perfect prin ce ai trecut. Eu nu am stare neam si cand era Criss mica, nu ca acum la 2 ani ar fi mare, dar na, ma duceam la cumparaturi sau in diverse locuri in care aveam treaba cu ea. Preferam sa folosesc un ham pentru ca imi era mai comod sa o car pe ea si inca cateva sacosele. Sa stii ca in situatia asta am primit un loc pe scaun in autobuz. Curios este ca tot o femeie s-a ridicat. barbatii sunt mult mai indiferenti

    Alta data eram cu carutul si cu criss. Am fost la posta vamala si aveam cateva statii bune de mers si am preferat sa iau tramvaiul desi stiam ca imi va fi putin greu sa urc cu el in tramvai. Surpriza …. ajutorul a venit de la un copilas care nu avea mai mult de 10 ani. A ridicat carutul din partea din fata si eu din spate si am reusit!

    Este greu, foarte greu sa fii sprijinita de cei din jur si nu inteleg ca ai nevoie de putin ajutor. Nu inteleg ca nu-ti este usor cu o burtica supradimensionata pe care nu esti obisnuita sa o cari in picioare, in timp ce altii se odihnesc pe scaune.

    Degeaba, degeaba scrie pe una medicului de familie ca au prioritate gravidele. Daca medicul nu te observa sa te bage in cabinet, restul persoanelor de la rand mai au putin si se tavalesc pe jos sa iti poti da tu seama cat de rau se simt ei si ca ar avea o nevoie mai urgenta ca tine. Daca ai norocul sa intri in fata lor si sa fii chemata de medic …. vei primi niste priviri rautacioase la iesire. M-am lovit de tot felul de lume!!!!!! Imi pare rau pentru tine ca ai avut atatea probleme in mijloacele de transport si poate pe viitor vor mai invata unii sa cedeze locul …

    • acum ca mi-ai adus aminte de medicul de familie…prin noiembrie insarcinata in luna a 8-a merg la dr de familie dar fara sa sun inate, in fata 3 oameni ma gandesc sunt in concediu nu ma grabesc..intra o tanti agitata se uita la mine si la restu(dar prima data la mine) si zice..pe mine nu ma intereseaza ce problema aveti voi eu am programare asa ca nimeni nu intra inaintea mea…sincera sa fiu m-a deranjat remarca oricum nu am dat nici un semn ca vreau sa se respecte prioritatea pana la urma

  2. nu vreau sa ma gandesc la clipa in care voi trece si eu prin asta! sunt constienta ca lumea e rea si nu se va schimba prea curand. sincer, cred ca lumea nu constientizeaza cat de greu e sa duci o sarcina sau sa te fatai cu un carucior prin autobuz. sper din suflet sa pot sa conduc cat mai mult, ca sa n-am de-a face cu transportul in comun

    • sa sti comditateamasinii proprii e cel mai ok, eu pe langa cateva exceptii cand am mers cu mijloacele de transport in sarcina..am condus pana cu ozi inate sa nasc..si dupa ce am nascut dupa o saptamana am urcat la volan..doar ca imi place sa ma aventurez cu bebe departe cu caruciorul si trebe sa ajung acasa si mai merg cu tranvaiul

  3. Am patit-o si eu, ba chiar intr-o zi o doamna mai invarsta l-a certat pe un domn ca s-a oferit sa imi dea locul….lumea este rea si nu le pasa de bunele maniere. Pe toata perioada sarcinii nu am primit niciodata loc in ratb…

    • asa speram, chiar sa devin o campanie mare sa devina lumea mai empatica desi amurmarit si la alte fete care participa cu articole in campanie, uniilasa niste comentarii atat de rautacioseca te uiti si nu iti vine sa crezi 🙁

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.