Recent mi-am reînceput activitatea în câmpul muncii, prima zi m-am simțit exact ca prima dată când am trecut pragul. După aproape doi ani de concediu mă simt de parcă nu știu nimic, multe s-au schimbat așa că m-am apucat din nou să învăț de la 0. Entuziasmul meu de a începe jobul s-a diminuat, mai mult datorită faptului că am luat-o de la început, în rest mă relaxează maxim ideea că vorbesc cu adulți alte subiecte decât:lapte, scutece etc.

 

 

În momentul de față am lăsat blogul pe ultimul rând, cumva îmi este greu să mai am timp și de el nu neapărat că sunt în lipsă de material doar că sunt foarte obosită seara și nu mai am chef de nimic. Știu că ziua are 24 de ore și înainte mi se păreau insuficiente dar acum mi se pare că nici 48 de ore nu m-ar ajuta prea mult, și e data asta chiar nu e lipsă de organizare pur și simplu nu pot.

Din 20 august a început și juniorul creșa, un stres în plus având în vedere că am vrut să îl dăm la stat dar de teamă că nu vom prinde locuri l-am înscris la privat și înainte să îl înscriem am colindat puțin instituțiile. Am rămas șocată de prețuri, unele îmi depășeau chiar salarul și chiar nu vedeam logica să dau “mere” pe “pere”. Înțeleg că sunt acreditate, ca au bucătărie proprie, dar că li se vorbește în engleză unor copii sub 2 ani mi se pare cam absurd având în vedere că unii abia dau un mama și/sau tata și încă câteva cuvinte.Până la urmă am găsit ceva ce mi-a plăcut , o grădiniță unde doamna educatoare m-a cucerit din prima:amabilă, empatică exact ceea ce îmi doream.

Am avut mari emoții în ceea ce privește această etapă, pentru copil fiind o schimbare majoră de la a sta cu mama acasă la un mediu ănou. Mă uit în urmă și mă regăsesc în multe din gesturile copilului, și eu am fost singură la părinți și m-am jucat singură și copilul meu are aceeași tendință. Este încă mic și sper ca această tendință să se schimbe.

Primele zile au fost destul de nasole:plâns mult, stat în brațe și dormit în pat cu noi. El doarme singur în pătuț și în cameră de la 9 luni, dar schimbarea mediului l-a făcut cel mai probabil să aibă episoade de plâns noapte și căutat.Mă așteptam să fie greu dar mi se pare cumplit cu toate acestea speram în timp să fie mai bine. Mi-am făcut un blog despre copil, experiențele petrecute cu el și vă invit să îl vizitați dacă sunteți curioase : Despre copilarie cu drag.

 

 

Când m-am întors de la mare mă aștepta un colet, știam că îl voi primi, dar este un produs pe care eu personal nu sunt capabilă să îl folosesc singură așa că vă povestesc cum a fost cu ajutorul Oliviei(ea îmi face unghiile de mai bine de jumătate de an). Vă povestesc experiența mea pe blog aici:SunUv Sun3.

M-am înscris la două campanii BuzzStore, am fost selectată la una, dar înca nu am ajuns să testez produsul care a ajuns la mine….sună aiurea știu, dar chiar nu am avut timp de când am început jobul până acum. Începând din septembrie teoretic am mai mult timp, așa că sunt cuioasă ce știe să facă mai ales că multă lume îl laudă.

 

 

Am încheiat luna cu un colet plin de chestii delicioase de la Green Sugar, despre ei am mai scris anul trecut și găsiți postarea aici.Luna august a fost destul de plină, sper că în septembrie să fie mai ușor din toate punctele de vedere.

 

Abonează-te la newsletter!


Te voi anunța de fiecare dată când un nou articol va fi publcat pe site-ul meu. Introdu adresa ta de email în formularul de mai jos.

Abonarea presupune că ești de acord cu politica de confidențialitate a site-ului.

close

Abonează-te la newsletter!


Te voi anunța de fiecare dată când un nou articol va fi publcat pe site-ul meu. Introdu adresa ta de email în formularul de mai jos.

Abonarea presupune că ești de acord cu politica de confidențialitate a site-ului.

10 COMENTARII

  1. chestiile de la green sugar par tare interesante, am mai incercat si eu una-alta de la ei si chiar am ramas multumita! cat despre job, chiar sunt curioasa cum m-oi simti si eu la vremea aia. 2 ani au trecut deja? ce mare s-a facut juniorul tau! sa va traiasca! si sunt convinsa ca va fi ok cu cresa pe parcurs. la fel ma gandesc si eu, ca alta solutie nu o sa am

    • sa sti ca si pe mine ma uimeste ce repede trece timpul, parca ieri era bebelus si acum..un baietel, zboara timpul cat ai clipi. S-a mai acomodat, nu complet dar cred ca in timp o va face

  2. E normal sa planga cel mic, perioada de acomodare dureaza destul de mult, dar nu te ingrijora o sa vezi ca se va obisnui si nu va mai plange, ba chiar va merge cu placere la cresa. Faptul ca se joaca singur e ceva normal, copiii pana pe la 3 ani se joaca singuri, dupa 3-4 ani intervine jocul colectiv. Multa putere de munca iti doresc, sa treceti cu bine peste aceasta etapa!

    • emai ok acum, adica daca ii zic ca merge la copii zice ca nu..dar dupa ce plec eu nu mai plange si nu mai sta in brate la educatoare ca la inceput…a durat cam doua saptamani faza asta , acum se joaca si rade(ne pun poze zilni pe un grup si vad inbunatatirile)

  3. Si mie imi plac produsele de la Green Sugar, in special ciocolata calda ^_^ Sper sa ai o luna mai usoara, iar cel mic, sa se obisnuiasca cu ceilalti copii. Si 2 ani? Doamne, ce repede trece timpul! :O

  4. Este o perioada destul de grea intrarea in colectivitate. Mie si acum imi este greu. Imi amintesc si acum de primele zile in care plangea copilul cand o lasam la gradinita si ma chinuiam s-o incurajez, iar dupa ce se inchidea usa de la clasa ma pocnea si pe mine plansul. Ma simteam viniovata pentru aceasta nefericire a ei si pentru faptul ca o aruncam in bratele unor straini. Chiar as putea sa spun ca aveam un sentiment atat de ciudat de ziceai ca o parasesc. Acum, la grupa mijlocie, inca plange, dar este un picut mai bine

    • te inteleg, asa am fost si eu primele saptamani dar am plans fara sa ma vada ca atunci era mai rau…dar ne-am acomodat dupa o luna. Ajunsesem sa cred ca trebuia sa astept pana il dau la gradi, ca e prea mic la cresa sa mai stea acasa..acum gandul acesta a disparut

  5. Cred ca toti parintii au aceasta problema, fie ca e vorba de cresa sau de gradinita.
    Mult spor sa ai! Stiu ce inseamna sa vrei 48 de ore intr-o zi si parca nici atunci nu e suficient. Noi, femeile, parca niciodata nu mai avem timp de multe lucruri – printre care vreau sa amintesc pasiunile noastre. Timp cu tine insati…si eu inca nu am copii si zic asta. Imi dau seama cumv a fi dupa :)))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.