Povestea lui Ștefan

      

 
.

 

  De ceva vreme mă gândesc să vă povestesc
ceva, este foarte personal de aceea a durat atât să mă decid dacă nu este un
subiect mult prea delicat pentru a fi scris pe blog. Sper să fiți pregătite
pentru că va fi o poveste lungă despre drumul parcurs până am devenit mămica
lui Ștefan.

    Pentru unii decizia de a avea un copil în
perioada următoare X, este ușoara, eu și tu ne dorim un copil .Pe ideea acesta
am pornit în decembrie 2010 cu aproximativ jumătate de an înainte de nunta, am
lăsat pastilele anticoncepționale și ne-am gândit în fiecare lună că aceasta
este luna noastră. În mai la nuntă nimic, nu ne-am alarmat am zis mai încercăm
și am tot încercat până undeva în vara anului 2014 când am ajuns la concluzia
că ceva nu este în regulă. Înainte de acesta am mai fost la doctori toți spuneau
că suntem bine să avem răbdare că se v-a întâmpla. După atâția ani se v-a
întâmpla este doar o poveste cu final fericit îndepărtat despre care nu ai
certitudinea că așa va fi. Analize peste analize să nu mai spun de câți bani au
costat ele ,tot ce a rămas de la nuntă plus ce mai aveam strâns.
         Luminița de la capătul tunelului am
văzut-o când o cunștință ne-a recomandat un doctor tot din Timișoara renumit
pentru succesurile lui. Am citit multe forumuri înainte să ajungem la
consultație la el, unele impresii bune unele mai puțin bune ca la orice doctor.
Până la urmă cu mare speranță am mers la el. O privire peste analize și s-a
decis decembrie 2014 prima insemninare intrauterină, medicamente premergătoare
procedurii. Nici nu pot spune nerăbdarea mea în așteptarea testului de
sarcină,soldat cu un mare test negativ. Dezamăgirea a fost la fel de mare ca
expectanțele avute, cumva am hotărât totuși să mergem mai departe și am început
din nou tratament cu recomandarea unei înseminări duble. Zis și făcut, rezultat
negativ, la care am plâns mult și ne-am adunat din nou. La consult am mers cu
inima strânsă am întrebat doctorul ce este de făcut la care el ne spune cu
citat „ce vreți voi, fertilizare in vitro sau insemninare și va costa X
bani” nu mai știu exact suma știu doar că nu aveam așa o sumă care implica
doar procedura nu și medicamentația. Impresia lăsată de doctor a fost una
negativă, atunci ne-am dat seama că este ca la noi, nu îi interesează să aibă
succes cu sarcinile obținute doar să facă ei bani mulți . Nu ne-a pus nici un
diagnostic și își freca mâinile în ideea că va face el bani mulți( nu voi da
numele lui, deși în conversații cu conoscuții l-am menționat și nu îl recomand
nimănui). Cineva mi-a spus în maternitate că a reușit cu el, aceeași procedură
ca și mine și din prima și dacă reușeam nu aveam impresia asta, probabil că așa
este .
       După toate acestea cineva ne-a
recomandat un alt doctor, de data aceasta drumul merge spre Ungaria în capitală
o clinică cu un doctor care vorbește bine engleza. Eram hotărâți în România să
nu mai încercam, mai ales după toate întâlnirile cu atâția doctori. Am
programat consultația pe mail în care am scris un scurt medical și am atașat
analizele făcute până în acel moment.Când am ajuns la clinică, am constatat că
e plin de cupluri diferite vârste și probabil diferite probleme, cu toate
acestea programările erau făcute și se intra la ora la care trebuia (eram deja
sătulă de mers la doctori și de stat cu orele în șir în fata cabinetelor).
Doctorul un om pe la 40+ ani , mi s-a părut amabil din primele propoziții(
pentru cei care se confruntă cu astfel de probleme este foarte important și
acest aspect să îți dea confortul psihic necesar). A studiat atent toate
analizele aduse și ne-a mai întrebat câteva lucruri după care a completat o
fișă. Eu nerăbdătoare fiind i-am spus că vreau direct fertilizare in vitro și
răspunsul lui m-a uimit: facem ce trebuie în funcție de analize și vă recomand
inseminare neavând probleme. A trebuit să îi explic de ce aveam impresia că îmi
„trebuie” să facă X chestie dar am decis să ne lăsăm pe mâna lui.
Ne-a recomandat niște analize și ne-a explicat că multe din cele făcute în
România nu erau nevoie, nervii încordați la maxim am mai înjurat odată doctorul
din Timișoara care ne-a trimis să le facem aiurea.
      Era martie 2015 și următoarea inseminare
programată în mai, protocol pregătit monitorizare și procedura efectuată. Prima
dată în viața mea văd testul de sarcină pozitiv , fuga la analiza de sange
sarcina nu avansa bine am repetat analiza și scăzuse. Am plâns până nu am mai
avut lacrimi și am căzut într-o gaură neagră, psihic eram distrusă nu îmi venea
să cred că se întâmplă asta. În ziua în care am aflat că sunt însărcinată am și
aflat că nu este bine, în câteva ore de la extaz la agonie. Câteva luni am fost
ca o stană, nu am suportat copii nu puteam să îi văd , să îi aud să mă joc cu
ei de câte ori vedeam un copil indiferent de vârstă mă apuca plânsul.Am strâns
din dinți după câteva luni și am decis să o luăm de la capăt, alte analize
doctorul nostru nu era în oraș când era programată inseminarea așa că am mers
în cadrul aceleași clinici la altul recomandat de el. Teste de sarcină negative
la mijlocul lunii septembrie, mă așteptam cumva că se v-a întâmpla asta eram
într-un fel împăcată. Am vorbit cu el și a decis că la următoarea menstră să
încercăm din nou, același protocol 4 octombrie ziua mea de naștere în 5
octombrie drum la Budapesta. După procedeu din nou acasă cu emoții,aștept
zilele necesare fac test și din nou pozitiv. Îi scriu doctorului care mă
felicită și mă sfătuiește să repet un beta hcg fericire mare câteva zile până
la analiza de sange, sarcina care se oprește din evoluție. Știu că sună urât
dar parcă mă așteptam, cu toate acestea nu am fost „norocoasă” să am
avort spontan ca prima dată ci medicamentos. Doctorul ne-a sfătuit să facem
teste genetice și după venirea rezultatelor să vedem ce facem. Am fost la
genetician, unul din Timișoara care ne-a luat înainte de teste să ne întrebe
despre diverse chestii: rude,boli etc. Rezultatul analizelor a venit după
aproximativ trei săptămâni , cariotipurile erau bune la amândoi doar mie mi-a
găsit două mutații ale trobofiliei. Mi-a fost recomandat un hematolog, pe care
l-am schimbat după prima vizită(dar asta e altă poveste) și a urmat ultima
înseminare cu rezultat de sarcină negativ. 
Recomandarea doctorului a fost Fertilizare In Vitro, o procedură
costisitoare cu protocol mai complicat și monitorizări frecvente, ceea ce
implică cheltuieli suplimentare și drumuri multe. Martie 2016, țin minte exact
și data când am început tratament cu Clexane (pentru mutațiile mele) +
stimulare.Mergeam din două în două zile la Budapesta, drumul mi se părea
epuizant și mă gândeam pe drum de ce nu am mers la Szeged. Ziua 13 puncție, a
doua zi a sunat să întrebe câte ovocite ,am rămas cu patru inițial au fost zece
din care șase nu erau mature. Ne-am gândit că patru sunt puține dar mai avem ce
congela, au rămas trei după care al treilea s-a dezvoltat defectos. Clar nu mai
era ce congela pentru că au rămas două calitate a și b. Doctorul decide să le
pună pe ambele și să așteptăm 12 zile până la test, eram impăcată cu ideea că
nu reușim având în vedere că la primul Fiv șansele sunt de 20%-30%. Drumul spre
casă a fost lung si m-am uitat pe geam, nu mă gândeam decât că dacă nu iese
nici de data aceasta trebuie să o luăm de la capăt. Trec câteva zile și într-un
weekend (era ziua 9 de la transfer) soțul mă bate la cap să fac test, eu că nu
că sigur nu e și voi fi dezamăgită. Am cedat și l-am făcut, a doua liniuță pala
așa că am dat fuga la analiza de sânge care s-a dovedit tot pozitiv. Nu îi
scriu doctorului, e sâmbătă și mă gândesc să repet luni analiza . Repet analiza
luni crește, scriu doctorului îi povestesc și de testul de sâmbătă, mă
felicită. Cu toate acestea sunt neliniștită, dacă se întâmplă ca dățile trecute
să nu îmi fac speranțe , mai trebuie așteptat. Mă programez la ecogravie la
șase săptămâni , o inimioară bate tare aflu că și celălalt care era lângă se
prinsese dar nu s-a mai dezvoltat. Mă întristează gândul că puteau fi doi dar
m-am bucurat de supraviețuitorul meu. Doctorul recomandă să vin din nou la opt
săptămâni  să vadă cum este și dacă
celălalt embrion este absorbit de oganism. Multe gânduri îmi trec prin cap până
în săptămâna opt printre care și unde sunt simptomele, de ce apar și dispar.
Săptămâna opt de sarcină bebe este bine, punctulețul de pe ecran pâlpâia
agitată și sunetul asurzitor m-a făcut să plâng. Am reușit deși drumul în față
era lung și luna decembrie era departe.Lunile au trecut repede și nerăbdarea
fiecărei vizite la doctor mă făcea să mă agit, mă bucuram de câte ori îmi era
rău(grețuri nu am avut decât rar, în rest din săptămâna 7 până în săptămâna 16
am dat afară tot ce am mâncat) am slăbit 5 kg până în luna a cincea când am
început să pun, În total pe lângă kilogramele acumulate din cauza tratamentelor
(aveam 59 kilograme) am ajuns la 69 și în săptamâna în care am nascut am avut
83 de kilograme.În 7 decembrie 2016 s-a născut Ștefan, când l-am văzut prima
dată am plâns nu mi-a venit să cred că am reușit ,el este bine.
Am scris povestea
noastră pentru a vă încuraja, pe voi cuplurile care își doresc și nu reueșsc pe
cale naturală. Nu vă lăsați chiar dacă este greu atât psihic cât și financiar,
cineva mi-a spus odată că copilul  va
veni când va vrea el nu caâd vrem noi.După atâtea evenimente prin care am
trecut tind să cred că așa este.
Iar pentru cei care
citiți postarea și nu aveți o astfel de problemă aș avea o rugăminte, când
vedeți cupluri care nu au copii indiferent de vârstă nu îi întrebați: „voi
pe când faceți copii că anii zboară?!” nu știți cât este de greu și nu îi
întelegeți. Întrebarea aceasta este ca un bici în urechiile lor, pe mine mă
enerva maxim întrebarea și de multe ori îmi venea să plâng și încercam să mă
abțin.

22 Comments

Join the discussion and tell us your opinion.

Themakeup Devicereply
februarie 08 at 04:02 PM

Asa este! Stefan v-a ales pe voi, la momentul potrivit! Ce frumos!
Sa aveți sănătate sa-l creșteți cu multa dragoste.

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: Themakeup Device

Da dragul de el s-a lasat asteptat, multumim doll :*

Gabriela Bratureply
februarie 08 at 04:02 PM

ma bucur ca ne-ai facut partasi la povestea noastra si nu pot sa nu sesizez ca femeile nu mai raman insarcinate ca inainte. in momentul de fata, e o problema majora, din pacate. nu am incercat sa raman pana acum, probabil undeva dupa vara voi face si eu pasul asta, pentru ca nu vreau sa treaca asa mult timp, mai ales daca, Doamne fereste, ar aparea vreo problema. ma bucur pentru voi ca aveti un baietel frumos si sanatos, si sper sa creasca mare si cuminte, sanatos, mai presus de orice, sa va bucure toata viata!

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: Gabriela Bratu

sa sti ca dupa ce am analizat familia din care provin din partea ambilor parinti , am ajuns la concluzia ca da aveau copii usor dar si mureau farte repede ceea ce m-a facut sa cred ca e o chestie din familie.

Rodica Granpierreply
februarie 08 at 05:02 PM

Draga mea,m-Ai emoționat profund,Am plâns chiar….nu mai stiu ce ma emoționat Asa,ultima dată.. ..ai trecut prin multe,acum inteleg unele zile în care te simțeam ca esti trista si nu aveam curaj sa te intreb de ce ?! Drumul a fost lung si anevoios….Dumnezeu sa va binecuvanteze,va doresc sa aveți parte doar de bucurii alături de ingerasul vostru Stefan….pupici si imbrațisari!

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: Rodica Granpier

E adevarat ca princialul mi=otiv a fost acesta, eu de cand am fost mica ii ziceam mamei ca eu cand sunt mare vreau sa fiu mamica. Cred ca toate fetitele sau majoritatea isi doresc asta! Multumim

simonareply
februarie 08 at 08:02 PM

Desi stiu in mare parte povestea voastra, a fost imposibil sa nu ma emotioneze profund randurile tale! Sunt sigura ca orice femeie, indiferent de stadiul in care se afla in viata, intelege zbiciumul si mai apoi fericirea ta de proaspata mamica, a voastra, de proaspeti parinti!
Nu iti doresc decat sanatate maxima pentru toti trei, va fi un drum minunat de acum impreuna! 🙂

P.S Mi-a placut maxim felul in care ai incheiat postarea. Din pacate prea putine persoane, si mai ales femei, isi dau seama cat de inoportuna este intrebarea referitoare la copii…

Te imbratisez, Lucia, numai bine!!!

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: simona

stiu din pacate intrebarile suparatoare de-a lungu vietii sunt: la ce scoala vrei sa mergi, ce vrei sa faci in viata asta,cand te mariti dupa cand ai copii si asa mai departe…:(

Vali Chertes ChertesValeriareply
februarie 08 at 08:02 PM

O doamne, cred ca nici nu am respirat pana am terminat de citit acest articol. O adevarata poveste de viata, va felicit pentru minunea voastra deoarece este o adevarata minune. O doamne trebuie sa iau o gura de aer ca altfel plang.

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: Vali Chertes ChertesValeria

multumim,am scis mai mult cu sufletul in viata mea cred ca nu am scris asa de repede tot ce mi-a trecut prin cap!

Ghelbere Elenareply
februarie 09 at 06:02 AM

M-ai emotionat pana la lacrimi. Un copil dorit nespus de mult. Un copil care va fi iubit cum nici un alt copil nu va fi iubit.

BiancaGutureply
februarie 12 at 05:02 PM
– In reply to: Ghelbere Elena

este un copil foarte dorit, mai ales ca a venit atat de greu dar cred ca toti copii snt doriti sau amjoritatea chiar daca unii vin mai repede decat altii

Ramona Gheorghereply
februarie 09 at 12:02 PM

Intamplarea face ca o parte din cele povestite de tine le stiam deja. Am citit acum tot parcursul acestei dorinte ale tale si te inteleg perfect. In ziua de astazi nu mai este atat de usor sa faci un copil si daca mai treci si de o varsta, este cu atat mai greu.

Te felicit ca ai reusit sa-ti gasesti puterea necesara sa incerci. Cred ca fiecare nereusita te-a daramat si intarit in acelasi timp. Te admir pentru toate eforturile facute si stiu ca nu ti-a fost usor.

Toate aceste lucrur se vor uita pentru ca ai reusit. Ai reusit sa ai copilul mult dorit. Cu siguranta vei fi cea mai buna mamica! Te felicit Lucia si daca vei avea vreodata nevoie de ajutor, o voi face cu drag! Te pup pe tine si pe Stefan

BiancaGutureply
februarie 12 at 06:02 PM
– In reply to: Ramona Gheorghe

sper in timp sa uitmai ales durerea pierderilor, restul in timp

veve veveritareply
februarie 12 at 08:02 PM

Draga mea , iubita sis, D-zeu prin mana doctoriilor a facut posibil, ca minunea voastra sa vina atunci cand a considerat el ca trebuie. Tu m-ai incurajat pe mine, cand am fost doborata psihic vis a vis de sarcina cu Eva si stiu prin ce ai trecut ca sa il ai pe buburuz. Ti-am spus si am crezut tot timpul ca vei fi mama. Si uite asa a fost. Te pupam si va pupam.

BiancaGutureply
februarie 12 at 10:02 PM
– In reply to: veve veverita

stiu sis doar ca sti um este oricat esti de incurajat la unmoment dat iti pierzi speranta 🙁

Eva Lunareply
februarie 15 at 03:02 PM

Am citit o data pe mail, am citit si pe blog cand ai postat, dar nu m-am indurat sa las atunci comentariu. Acum am intrat din nou si am citit citit postarea, si chiar ai atins niste puncte destul de sensibile. Unul din ele ar fi ala cu "pe cand un bebe?"
Ma irita atat de mult intrebarea asta, nici nu iti inchipui. Parca am un switch, si se activeaza imediat de cum aud tampenia asta.
Nu stiam ca ai trecut prin atat de multe ca sa ai scumpetea asta mica, dar pana la urma, a fost sa fie. Tot ce pot sa iti doresc acum e multa sanatate, si tie, si taticului, si buburuzei. Iubit stiu ca este. :*

BiancaGutureply
februarie 17 at 01:02 PM
– In reply to: Eva Luna

persoane care "irita" sunt intotdeuna..pe mine ma intreaba lumea pe cand al doilea…parca niciodata ceea ce faci nu e suficient. Nu ramane decat sa ii ignoram si atat

claudia stoicareply
februarie 15 at 05:02 PM

Foarte emotionant !

BiancaGutureply
februarie 17 at 01:02 PM
– In reply to: claudia stoica

:*

Cristina Barbierureply
luni at 08:12 PM

Vai, ce poveste!! Cred ca a fost tare greu pentru voi insa ma bucur mult ca ati reusit. Esti o femeie puternica si te admir mult.
Stefan e un frumusel, sa va traiasca si sa fie sanatos! Va pupam,Si eu si Stefanut al meu!

BiancaGutureply
joi at 01:12 PM
– In reply to: Cristina Barbieru

Multumim la fel..Stefan saluta pe Stefan 😉

Leave a reply